I wrote this about four years ago (in English, of course!), and found it while cleaning up my files (which have migrated through at least 4 computers by now). The translation is quite unfaithful and sounds worse than the original (I guess that's a given, although given that I'm both the author and the translator....oh well!)
|
Some days are like bookworms, they’re quiet and small, Confined and insipid and munching on letters. Some days are verbose and relentlessly call On my whimpering brain, and their shouts are like fetters. Some days are so heavy, maybe heavier still Than a thousand slaves’ burden, all dropped onto one. Some days are again like a copious meal I want to devour while I bask in the sun. And then there are days when I probably love you And then there are days when I probably don’t. Those days are the best and the worst of my lot I would hope I’m in love, but I’m probably not. |
Sunt zile ca ceața, tăcute și reci Închise în sine, cum cariul în carte. Sunt altele iuți, zgomotoase și seci, țipându-mi în creierii dați deoparte. Sunt zile ce-apasă mai grele decât Povara a sute de sclavi peste unul. Iar altele sunt ca un picnic, atât De sețoase sub soarele, bunul. Și-apoi sunt și zile când chiar te iubesc, Și-apoi sunt sunt și zile când nu, nicidecum. Acelea mă prind în coșmar îndoită: Aș vrea să iubesc, dar nu-s îndrăgostită. |
