Fantasy Pieces

Oy. Vey?

Wow, this blog has gotten to be as exciting as a watching the settling of the dust. In slow motion. No, slower. In an empty, padded asylum room.

Sigh.

It wasn't going to be like this, really.

Odds and ends

I rarely want to follow up on a CNN running headline, but one has got to wonder about the back story for this: "Michigan shoplifting suspect crushed to death in trash compactor." Yikes!

Best meal in the world for me: fresh white bread and black, olive-cured olives. The bitter-salty, rich taste of the olives complements wonderfully the sweetness of the bread (preferably, hard crust, aerated chewy interior). Heaven. Second after that: Romanian heirloom tomatoes, fleshy, sweet, lots of pulp and few seeds, with feta or cacciocavallo cheese and a modest sprinkling of salt. Mouthwatering!

My cat is an early prototype of Basement Cat (if you're familiar with Lolcat mythology). Of that, I am convinced. Her evil deeds are only matched by her sweetness in her moments of extreme sleepiness. Brand new curtains today: she managed to dangle off them by her claws three times. That's before the installer was even off the ladder! I can understand we only have five (FIVE) different scratchers in the living room alone, including a very nice cat tree with THREE types of scratching surfaces, so I sometimes don't have the energy to curb her when she vigorously scratches the rug or the sofa armrests. But the brand new curtains BEFORE they were even done installing them? That takes the kind of skill that can only be brewed in the black tar pit of a soul forged in HELL. The dark force is strong in her. Ceiling cat, help me! I has gots teh dark one in mah leeving rum!

My garden is being attacked by all sorts of fearsome pests. First it was the gross-gross-GROSS slugs (did I mention they're gross?). Then, all sorts of aphids, chomping away at my flowers. Now it's black spot for my preshus roses. But wait! There's more! I've also got spider mites and several types of aphids eating my indoor plants! The amount of money spent on various insecticides, not to mention time and energy spent on fixing or at least controlling the problem, is ungodly. God, I'm tired.

I'm also tired because of the Olympics. Way to mess with my circadian rhythms, Beijing! After a first week glued to the TV into the wee hours of the night, I'm slowing down now. I can only take that much athleticism before my body shuts down--I feel almost sas beat-up as Phelps after his final swim (though considerably less elated, I would imagine). In fact, I'm longing for some punditry. Chris Matthews, where art thou? I miss youuuuu!!!!

Smash Patriarchy

Walking by the house at the end of block, something caught my eye in the window:

SMASH PATRIARCHY? Right on, sistah!

Si hoc signum legere potes, operis boni in rebus Latinus alacribus et fructuosis potiri potes!

In a previous life, I had gotten to be quite good at Latin. Years of neglect (not to mention no one to practice with, ahem) have made that a distant memory. Oh, how I wish I knew these MIT smartypants! I'm just copy-pasting below the dicta I kinda wanna remember. You know, for all those bumper-stickers I'm going to get! The first one should be the slogan for Philadelphia summers, imho. 

Non calor sed umor est qui nobis incommodat. 

It's not the heat, it's the humidity.

Sentio aliquos togatos contra me conspirare. 
I think some people in togas are plotting against me.

Caesar si viveret, ad remum dareris. 
If Caesar were alive, you'd be chained to an oar.

Sona si Latine loqueris. 
Honk if you speak Latin.

Si Hoc Legere Scis Nimium Eruditionis Habes 
If you can read this you're over-educated.

Mihi ignosce. Cum homine de cane debeo congredi. 
Excuse me. I've got to see a man about a dog.

Si hoc signum legere potes, operis boni in rebus Latinus alacribus et fructuosis potiri potes! 
If you can read this sign, you can get a good job in the fast-paced, high-paying world of Latin!

Noli me vocare, ego te vocabo. 
Don't call me, I'll call you.

Fac ut gaudeam. 
Make my day.

Visne saltare? Viam Latam Fungosam scio. 
Do you want to dance? I know the Funky Broadway.

Re vera, potas bene. 
Say, you sure are drinking a lot.

Utinam barbari spatium proprium tuum invadant! 
May barbarians invade your personal space!

Utinam coniurati te in foro interficiant! 
May conspirators assassinate you in the mall!

Utinam logica falsa tuam philosophiam totam suffodiant! 
May faulty logic undermine your entire philosophy!

Radix lecti 
Couch potato

Quo signo nata es? 
What's your sign?

O! Plus! Perge! Aio! Hui! Hem! 
Oh! More! Go on! Yes! Ooh! Ummm!

Mellita, domi adsum. 
Honey, I'm home!

Ventis secundis, tene cursum. 
Go with the flow.

Totum dependeat. 
Let it all hang out.

Te precor dulcissime supplex! 
Pretty please with a cherry on top!

Magister Mundi sum! 
I am the Master of the Universe!

Nihil est--in vita priore ego imperator Romanus fui. 
That's nothing--in a previous life I was a Roman Emperor.

Recedite, plebes! Gero rem imperialem! 
Stand aside plebians! I am on imperial business.

Vescere bracis meis. 
Eat my shorts.

Sic faciunt omnes. 
Everyone is doing it.

Fac ut vivas. 
Get a life.

Anulos qui animum ostendunt omnes gestemus! 
Let's all wear mood rings!

Grădina mea

Vă poftesc ȋnăuntru!

____________

La mine grădina ȋncepe ȋn casă. De ceva vreme ȋngrijesc niste violete africane catifelate şi capricioase, care, după cum ȋți e norocul, fie izbucnesc ȋn mirifice constelații de culoare, fie se usucă şi cad, nu ȋnainte de a suferi o lungă agonie, din care am senzația că savurează fiecare minut anume ca să ți-l bage pe gât şi să te strivească şi pe tine sub povara vinovăției de a le fi ucis.

____________

Aceleaşi dive capricioase de data asta de un bleu delicat cu palide nuanțe movulii. Frunzele sunt suculente şi fragile, şi supuse unei udări mai frecvente, au tendința de a se moleşi şi putrezi brusc, fără să ȋți dai seama. Dacă ȋnsă menții umezeala din sol la nivel numai bun, te răsplătesc cu bogății vizuale greu de redat prin cuvinte.

____________

Din octombrie trecut şi până acum o săptămână-două, am avut două cyclamene (aici vedeți numai unul dintre ele—cel mai “palid” la culoare)—care s-au ȋntrecut toată iarna ȋn producția de flori pe milimetru pătrat. In fiecare dimineață mă trezeam din cauza exploziei de culoare care ȋmi gâdila retina, mai degrabă decât din cauza soarelui şovăielnic de iarnă (cyclamenele sunt ȋn dormitor). Acum toate florile s-au transformat ȋn capete rotunde şi grele de semințe, iar unele din aceste capsule au ȋnceput să pocnească, revelând promisiunea a sute, mii de alte ȋnflorituri incandescente.

____________

Am mult mai multe plante ȋn casă, unele uriaşe, unele minuscule, dar nu o să vă răpesc timpul cu fiecare dintre ele—o să ieşim mai ȋntâi pe balcon şi apoi ȋn grădină. Dar ȋnainte de asta: vă place stropitoarea mea? Are un capăt ȋn care apa curge prin “sită” şi altul ȋn care curge fir. Nu este cea mai practică stropitoare din lume, dar pun pariu că e printre cele mai stilate. E genul de obiect pe care ţi-ai imagina că îl folosesc marţienii (pentru a stropi plantele lor marţiene, desigur).

____________

Pe balconaşul de la bucătărie (dă pe strada Lombard) am agățat un coş cu diverse plante asortate, dar regina balului, cel puțin pentru ȋncă o săptămână-două, e acest Ranunculus, al cărui nume romănesc ȋmi scapă cu desăvârşire (stați puțin—am găsit ca ar fi o specie de “pintenul cocoşului”? vai, sunt o grămadă de nume româneşti de plante de genul ăsta—ochiul boului, floarea broaştei, codița şoricelului, şi ştim şi noi ce—a porcului). Ranunculii sunt un fel de mici explozii petaliere care seamănă un pic cu deschiderea artificiilor ȋn buchete incandescente pe cer.

____________

Numai că ranunculii durează ceva mai mult decât artificiile şi continuă să producă muguri care, una-două, se desfac ȋn sute de foițe colorate şi delicate, unduind uşor ȋn bătaia vântului. Ranunculii au devenit florile mele preferate anul ăsta. Din păcate, au devenit şi florile preferate ale pisicii (Cleo). Ca să le mai răresc afară, am tăiat câteva şi le-am pus ȋntr-o vază. Cleo le-a furat sistematic şi le-a răspândit cadavrele neȋnsuflețte cu cele aproximativ 1,386 de petale fiecare pe trei nivele. Nu pare să aibă remuşcări nici ȋn ziua de astăzi.

____________

Tot pe balcon, pe stânga, de data asta, am pus o perenă numită phlox, care de la an la an se face mai tufoasă şi mai vânjoasă, şi când îi vine vremea, sare ca floricelele de porumb în paisprezece mii de părţi şi îţi prezintă cam tot atâtea floricele roz-bombon sau liliachii, cu cinci petale crestate şi cu atitudine. Lângă el, am pus ceea ce sper să fie un trandafiraş căţărător. Nu puteţi vedea din poză, mai ales că am făcut-o acum ceva vreme, dar azi când l-am inspectat am văzut o grămăjoară de muguraşi în diverse stadii de dezvoltare, gata să pocnească (vor fi galbeni, se pare). Cred că vremea lor vine în mai, şi sper să-I învăţ să se cocoaţe pe peretele casei şi să revină la anul.

____________

Dar să trecem la meniul principal: grădina din spatele casei, mon jardin. E un loc magic când înfloreşte cireşul japonez cu flori bătute şi pufoase, de consistenţa albuşului cu zmeură. Deasupra lui se întind crengile salcâmului din curtea vecină. Iar pe podeţul care coboară spre grădină, după cum vedeţi, am montat o şmecherie in care am plantat impatiens de Noua Guinee, care cică se cheamă sporul casei. Varietatea asta e mai mare şi mai tare decât impatiensurile obişnuite şi creşte cu nesimţire, scrijelindu-ţi retina cu rozuri şi oranjuri tari.

____________

Era să uit: în colţ, înainte să trecem spre grădină, am pus o gardenia afară. E încă timidă şi abia îşi trage răsuflarea: era s-o pierd cât am ţinut-o în casă, mă tem că nu i-am acordat nici apă nici lumină suficientă. Dar am văzut nişte muguri noi şi să sperăm că vor îndrăzni să iasă la lumină în curând: parfumul gardeniei e înnebunitor, după cum bine ştiţi. Lângă ea un ochi antrenat îmi va detecta galoşii de grădină (una dintre cele patru perechi, deci aveţi ce purta, în caz că vreţi să veniţi şi voi să vedeţi).

____________

Dar staţi puţin, înainte să coborâm, ce avem aici? Pe dreapta uşii, lângă scară, o tufă de phlox obraznic şi lacom stă să ia în primire tot vasul, şi bietele panseluţe şi viole abia îşi mai iţesc şi ele capul peste el. Am avut şi narcise acolo, mici, galbene, voinice, dar le-a trecut vremea—am păstrat bulbii însă, să revină la anul.

____________

Mă iertaţi că tot amân curtea în sine, dar cum aş putea trece cu vederea coşul montat de subsemnata, care în momentul ăsta geme de ranunculi aurii şi de panseluţe albastre. Ranunculii de-aici mai aveau puţin şi îi trimiteam la circ, aşa s-au întrecut în acrobaţii, care să fie mai mândru, mai înalt, şi mai lat în spete, pardon, diametru. Sunt convinsă că în clipa asta se antrenează pentru triplu salt.

____________

Dacă tot suntem pe peretele de vest, cât vă mai pot menţine atenţia: coşul meu gotic cu flori şi frunze roz—florile, un tip comun de impatiens (sporul casei! Ce denumire minunată!), şi frunzele—am uitat cum le zice, dar o varietate de un colorit deosebit. Lângă coş, ţine de veghe un ceas de grădină de o acurateţe remarcabilă chiar şi după ploaie.

____________

Şi iată—grădina! Vedere de perspectivă. Marea Porţiune Golaşă Centrală (MPGC) a fost pregătită de mine special pentru a face loc viitoarei banchete—sau leagăn? numai viitorul ne poate spune—pe care mi-o (mi-l?) doresc pentru acea zonă. În rest: o mică “baie de păsări” în centru (unde să ştiţi chiar vin păsări să se scalde sau să bea apă, deşi niciodată nu zic mersi), iar în plan depărtat, un alt copăcel (dogwood—flori albe minunate prin mai).

____________

Am plantat vreo şapte tufe de vinca—o viţă perenă şi veşnic verde cu floricele albastru-mov. Se văd mai puţin clar în confuzia de acolo, în principal pentru că cireşul se scutură de flori peste tot şi e greu de văzut ce se întâmplă. Felicitări dacă depistaţi două flori: dau o îngheţată la vară. E greu de descris într-un cuvânt ce le face Idefix acestor tufe joase de vinca, dar o să încerc: groaznic.

____________

Am adăugat acest vas de terracotta acum două zile, şi l-am umplut de plante cu nume exotice: Golidlocks (“plete aurii”), “arhanghel—“Mândria lui Hermann,” polemonium “Brise d’Anjou” sau “scara domnului,” nemesia fruticans “blue bird” (“pasărea albastră”), diascia “flying colors” (literal, “culori zburătoare,” metaforic “excepţional”), coleus cu frunze orbitor de intense, şi o mini-petunie galbenă în prim plan. E un experiment pentru mine, şi abia aştept să vă cum se dezvoltă. În spate veţi observa un modest spalier pe care a început din nou să se caţere o clematidă care, sper, îmi va da flori albastre, stelate, mari cât o palmă de copil.

____________

În haosul general creat de căderea florilor de cireş, e greu să distingi ce se întâmplă, dar încercaţi să vă concentraţi atenţia asupra impatiensului de Noua Guinee cu frunze pestriţe şi flori de un coral intens. Am plantat-o uşor incomod între două tufe–o azalee în dreapta, şi un rhododendron pitic pe stânga. Ambele au înflorit în neştire, în tehnicolor, azaleea cu flori ciclam, şi rododendronul cu flori liliachii. Acum s-au cuminţit şi dau la iveală crenguţe noi care să le ţină până la anul. Anul trecut pe vremea asta îmi muriseră şi azaleele şi rododendronii, înecaţi de sistemul de tristă amintire.

____________

Lângă un soi de jneapăn pitic cu muguraşi de verde crud am pus nişte caladium— bogate, cu vene roşii, o begonie de grădină cu frunze şi petale lustruite pe nume “Ambassador Scarlet” (i se potriveşte!) şi, fireşte, nişte pansele galben-aurii care îşi văd de treabă cu sau fără intervenţia mea. N-am vazut plante mai independente!

____________

Chiar în mijlocul grădinii, între baia pentru păsări şi un soi de hortensie sălbatică, sunt coşuri supraetajate care au stat goale de 2 ani în grădina—grădinarii pe care i-am folosit le-au adus cu promisiunea că o să le umple de suculente, ceea ce nu s-a întâmplat. Mi-am luat inima-n dinţi, şi am pus nişte straturi de fibră de nucă de cocos la bază, am umplut cu pământ, şi am făcut un tort supraetajat de flori: primule de Pacific la bază, petunii stacojii extreme de harnice la suprafaţă, şi între ele o cremă de panseluţe pitice dar foarte curioase.

____________

Undeva printre rododendroni şi azalee veţi găsi şi aceste “southern belles,” frumoasele sudului, frunze creţe, vineţii-argintii, cu tendinţe expansive pe măsură ce trece timpul—ca şi frumoasele sudului, de altfel…

____________

O adunătură pestriţă: vinca, begonia, panseluţe ochioase, o mică impatiens de Noua Guinee, şi pachysandra, un soi de iederă, dar nu chiar.

____________

Un mic coş încropit de mine şi bătut în cuie alaltăieri, cu begonii pitice de un roşu vibrant şi torenia specia “Catalina” cu floricele albe lunguieţe în formă de pâlnie cu margini în trefoil, uitându-se curios la lume.

____________

O plantă veşnic verde cu miriade de buline roz, căreia cred că îi spune andromeda, dar nu sunt sigură—nu contează—îmi place numele şi o să îl reţin. Deasupra, funzele de un violet închis ale unei plante cunoscută popular drept “evreu rătăcitor.” Vrea doar ceva lumină şi multă apă, şi creşte şi se răspândeşte şi ia toată curtea în primire. A, dă şi nişte floricele lila cu miez auriu.

____________

O nouă adăugire în program: “bleeding hearts” (inimi sângerânde), din familia clorodendum (sau floarea norocului), cu flori înşirate ca rufele la uscat, pe tulpini graţioase, în formă de (aţi ghicit!) inimi, cu stropi albi-roz picurând din ele. Am ales o plantă cu frunze de un verde crud, aproape galben, pentru un contrast plăcut cu micul cireş vişiniu din fundal.

____________

Un mic vas care a găzduit până de curând narcise albe graţioase, cu petale bătute, cu un miros ameţitor. Acum e vremea calladiumului şi a unei impatiens—o a treia specie din grădina mea, fiţi puţin atenţi!—numită “rockapulco,” roşie şi inocentă ca o gură de copil după ce a mâncat îngheţată de zmeură.

____________

Un alt coş cu aceeaşi impatiens—deşi un hibrid numit “orhidee,” roz, însoţită de aceleaşi torenii “Catalina,” dar în bleu, şi flancate de viţe pestriţe de vinca.

____________

Sub acel coş, cresc trei “columbine”—nume românesc popular: căldăruşe; violete, cochete, discrete—dar şi extrem de productive.

____________

În sfârşit, sub cireş cresc nişte primule Pacifica, colorate din belşug, secondate de un pâlc drăgălaş de coleus. În mod uluitor, Idefix a reuşit să nu le rupă nici până în ziua de astăzi—are 50 de puncte din oficiu de la mine.

____________

Mulţumesc că aţi păşit puţin în grădina mea de primăvară.

Sper să reveniţi cât de curând să vă arat ciorchinii grei de hortensii, clematidele, trandafirii, hibiscusul, şi restul surprizelor din grădină!  (Idefix, din fundal, aprobă din inimă.)

Meet Cleopatra

I'm sorry, did I say Cleopatra? I meant Psychopatra. This picture just about sums her up: cuddly, lazy, and slightly pissed off for no apparent reason.

Cleo: That's right, potato head. Don't look at me. Straight down. Have you forgotten the beating you got just this morning? How you hid under the dining table? You WILL obey me.

Idefix: Oh my god. Is she still there? Is she LOOKING AT ME? No. No no no no no no no. Make her stop.

Cleo: This is not even challenging anymore.

Idefix: Make her stop. Oh god make her stop. I'm going to wait quietly over here. I won't look at her. No sir I won't.

Cleo: With the bull-terrier out of the way, my plan for world domination continues. But first, a nap is in order.

Idefix: zzzzzz.

Cleo: Not you, knucklehead.

Idefix: zzzzzz....

Cleo: Oh well, what the heck.

Portraits before and after death

I found this moving on so many levels. It left me completely messed up, however. Thinking about death would do that to an anxious person.

Read the whole story of This is the end exhibit in the Guardian.

(Via Dooce.)

Raining in Philly

I woke up this morning to find the city drowned in neurasthenic vapors.

The skylight in the bedroom was reflected in the window and projected outside, a pale rhomboid shape against the muddy sky. I wish I could have crawled through that flickering spot, up and out into a world of blue crispness and windless air.

Instead, today was all about creeping humidity grabbing every bump on the face of this city, from people to buildings, and holding it ethereally tight. The Schuylkill was dull and indifferent, even as black branches unexpectedly reached out of it like irreverent fingers.

I wish for crispness and transparency. I wish this oppressive wait for bluer skies were over.

Anemones

 Every week I buy some cut flowers from my local florist. This past week it was anemones, with spidery, translucent purple petals and a fuzzy core, guzzling up enormous amounts of water while indecently opening up to the sun. Such lushes.

Meet Idefix

This is Idefix, glowing like an angel of light in the brisk mornings at the dog park. Ok, some Photoshop may have been involved in the making of this, but that's only because I'm such a bad photographer: he is really that luminous in real life.

I don't know what possessed me to watch this stupid movie tonight, Eight Below. Ok,it's not entirely stupid, but not because of the actors, it's because of the dogs. Frankly, I bawled through the entire movie. I cannot stomach any movie or story of any kind in which animals (especially dogs!) are involved and made to suffer in any way. In fact, it makes my skin crawl to such an extent that I resolve again, for the n-th time, to become a vegetarian.

The movie is still not over and tears are streaming down my cheeks in a continuous flow, damn it. I just can't take it. And a couple of the dogs die, which  sucks beyond belief. Ever since I got Idefix, it's gotten worse and worse, this sensitivity, and I'm not sure what to do about it. Donate to animal charities? Volunteer, maybe? Become an animal activist? Adopt more dogs? (Um, in the meantime, we rescued a cat, so yet another dog would probably put a strain on our expanding brood right now--but soon, perhaps). All of the above? And of course, it goes without saying, take good care of our pets, my beloved angel Idefix and our sweet kitty, Cleo.

But really, they either have to stop making this doggie tearjerkers, or I've got to stop watching them. Wait, I think I know the answer to this one!